Un fluture

Îl vezi.Zboară în aer.Se roteşte în cercuri până găseşte ceea ce caută.Se aşează uşor pe petala galbena care îi pune în evidenţă culorile de roşu aprins,negru şi alb.Îşi scutură pe rând fiecare aripă,cu mişcări fine şi cu antenele subţiri adulmecă aerul cald al verii.Se hrăneşte cu polen,sorbind senzual dulceaţa,picătură cu picătură ca şi când ar fi ultimul lucru pe care l-ar mai avea de făcut înainte să moară.Această dulceaţă i se raspândeşte rapid prin tot corpul îmbătându-l ca ultima doză a unui dependent de droguri.
Se mişcă încet de la o floare la alta,sorbind cu nesaţ până se satură.

Deodată î-şi deschide aripile şi zboară spre Soare cu bătăi mari,dorind parcă sa-l îmbraţişeze cu aripile sale. Acestea însa se topesc ca şi când ar fi de ceara,părăsindu-l.Totuşi nu cade dintr-odată ci pluteşte pe aripile protectoare ale vântului,care îl poartă spre nicăieri.

Poposeşte pe o mare de verdeaţă plină de ochiuri de rouă.Simte din nou dulceaţa care îl cheamă la ea....se duce.Se aşează pe ceva moale,ceva mai mole decât însăşi pudra aripilor sale...faţa trandafirie şi plină de puf a unui băieţel.Trezit din somn,acesta încearcă să se apere,fluturaşul speriat zboară în cercuri deasupra lui şi în final se aşează pe un deal rozaliu din apropiere.

Copilul strânge pumnul strivind sub greutatea indiscutabila fulturele.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

As aprecia foarte mult daca v-ati spune parerea in legatura cu ceea ce cititi pe blogul meu.Toate comentariile si impresiile voastre ma fac sa ma simt mai increzatoare.Multumesc!