Scrisoare1

Draga Mi,

Am asa multe sa-ti spun.Sa-ti spun mai ales cat de mult s-a schimbat viata mea de cand ai plecat.Implicit si fara sa-mi dau seama si eu m-am schimbat,atat de mult incat uneori ma intreb unde s-a dus fata aceea timida si visatoare pe care am urat-o intr-o vreme doar pentru ca era atat de slaba.

Da,Micule,sunt tot eu...dar in interior nu mai sunt aceeasi.Ceva s-a intamplat,ceva ce m-a facut sa vad viata asa cum este ea:cu toate partile rele si putinele parti bune.Mi-am dat seama ca orice si oricine te poate rani.
Chiar si acel om pe care o data l-ai considerat mentor.Si doare pentru ca desi vrei sa fii ca el,in momentul in care ii vezi greseala intentionata sau ne,simti ca pamantul zboara sau poate doar ca ti-ai pierdut credinta.

TU.Ce bine ma cunosti.Vei sti mereu ca nu pot sa ma razbun pe aceste lucruri,nu pot nu pentru ca as fi incapabila sa o fac ci pentru ca imi dau seama ca nu merita.In plus durerea ar fii la fel de mare.Si totusi iti vine sa arunci tot,sa strivesti orice de la nisip,la un camp cu fluturi,sa izbucnesti,sa te revolti si sa disperi.Si totusi nu castigi nimic.NU..poate pierzi chiar si acea bruma de respect care ti-a mai ramas pentru acea persoana.

                                                                                                                       











                                                                                                                                Te imbratisez,

                                                                                                                                           Anda

P.S:Niciodata nu m-am priceput sa aleg titluri.Trebuie sa ma ierti.

O zi

"Domnitor,negustor,taran"
Ce dialog a-si putea scrie?Urasc sa scriu compuneri la ora asta...Nu pot gandi.Si totusi trebuie sa scriu cateva randuri pentru sora-mea.
Ascult de 15 minute aceasta melodie si nu ma pot opri.Vocea lui mi-a intrat in sange.

Ce zi trista....
Am vazut o secventa dintr-un film oribil.Niste pusti pe un vas de croaziera urmaresc un grup de delfini care se joaca in valuri.Totul frumos si placut pana ce unul dintre ei ia o arma si raneste unul din delfini.Ceilalti colegi sar in apa si ridica delfinul pe o targa care il aduce pe vas.O femeie spune ca i-a atins plamanul si nu mai are sanse de supravietuire.Toti se uita la tipul in cauza ca niste idioti si ii dau un ciocan imens sa-i curme agonia.In timpul asta bietul animal se zbate si de durere si din lipsa de apa si sangele ii curge siroaie pe piele.
Schimb canalul exact cand unul dintre tipi ia ciocanul si il loveste....tremura tot saracul si eu o data cu el.
Dau pe alt post unde citesc pe banda de jos ca un copil de 3 ani si ceva a fost gasit spanzurat in casa in lantul de la jaluzele..........
Nu ma mai uit la nimic.Simt ca nu mai pot.E totul atat de nedrept.Ma doare sufletul.


P.S:Lucruri ca astea se intampla in fiecare zi,in fiecare ora,in fiecare minut si secunda a vietii...si totusi mi se par nedrepte.In comparatie cu asta,problemele mele de zi cu zi sunt nimicuri.