Mucegai in ochi si suflet

    Merg pe strada si din greseala lovesc un om.Ma scuz in zeci de feluri si totusi omul,un individ masiv,cu o fata mare si osoasa,cu tamplele iesite in afara si ochi livizi,ma priveste cu o ura de nedescris.Pana in final imi strecoara cateva vorbe urate si se indeparteaza.
    Ma intorc si-mi vad de drum...vad o rochie draguta in magazin si intru sa vad cat costa si sa o privesc mai de aproape.E draguta,voi strange bani si poate o voi cumpara.Cat timp ma uit la ea,o vanzatoare cu ochi ca de fiara salbatica si buze umflate,ma inspecteaza din toate partile si-mi pandeste fiecare miscare si gest al fetei.Cand ma inseninez la fata vazand un pluover ce-mi place,zambeste si ea cu aroganta,cand eu ma uit mai atent la un palton si scoate nervoasa laveta de sters si se apuca sa stearga nu stiu ce raft,tragand cu ochiu' la mine.Cand ma conving ca n-am ce face cu acei pantaloni si-i pun la loc,ma priveste cu ura si aproape imi sare de gat.Ma duc la casa si o intreb de rochie,cat costa si ce material e si alte chestii neinteresante pentru ea?Se uita la mine de parca as fi nebuna,numai ca sa ma intimideze si mai are putin si imi ma impusca cand vede ca plec si nu o cumpar...Ies din magazin si o vad susotinud cu o alta in urma mea,ceva ce nu merita sa fie spus.
    Merg mai departe si intru intr-un restaurant.Aici ma asez singura la o masa,imi agat haina pe unde pot si astept cateva minute bune pana vine un ospatar chinuit si asudat sa-mi ia comanda.''Vreau...a...asta nu aveti?'';''Nu,nu mai este,dar puteti lua asta...''In sfarsit aleg ceva si trebuie sa mai astept cel putin o jumatate de ora pana mi se aduce comanda.Intre timp vreo doi idioti de la alta masa se zgaiesc la mine si ma irita foarte rau.Chiar daca observa acest lucru,nu se lasa pana nu striga cat ii tine gura''ce numar de telefon ai,nu cumva vrei sa facem schimb?''Mananc si apoi vreau sa plec,imposibil sa nu scap de acea privire de salv si sa-i las bacsis ''domnului chelner'' care striga unui domn de la alta masa''Imediat sefu' ''.Cu niste maini slinoase imi intinde restul pe care il refuz si ma priveste insisent in timp ce ies.
    Pe strada dau de cateva tiganci imputite care ma agaseaza mai mult sa cumpar florile lor urat mirositoare,sau covoare turcesti,sau adidasi si parfumuri contrafacute.Merg mai departe si la un colt de strada dau de o ceata de bijnitari care scuipa intr-una seminte sau tutun si se uita dupa tine pana li se intoarce gatul la 360*.Daca nu le convine cum esti imbracata stramba din nas si incep sa injure.Mai merg putin si vad la niste tomberoane niste tigani care se bat pe cateva coji de paine.Mi-e mila de ei si le dau cativa banuti...atunci ma petrec tot drumul cu urale care mai de care''sa-ti traiasca familia,etc''.Imi continui drumul si nu se poate sa nu aud de la 50 de metri distanta de mine,vesnicele masini cu golani turmentati,care asculta muzica la maxim:in special manele sau house,de asemenea si ei agasandu-te pe strada cu strigate tribale sau injuraturi,depinde cum reactionezi tu la aceste declaratii''hei papusa,dau o tura;vai ce buna esti;etc''
    Probabil ca v-ati dat seama,vorbesc de tipurile de oameni,tot la aceasta categorii intra si:parvenitii,avarii,prostii si badaranii.In ziua de astazi oamenii sunt atat de schimbati,fata de acei oameni pe care ii intalnesti prin romanele lui Dumas la care:onoarea,sinceritatea,rafinametul si cultura faceau parte atat de intens din viata lor,incat in orice moment si-ar fi dat viata pentru aceste valori.Desigur ca existau si atunci oamnei ca cei descrisi mai sus,insa in cantitati mai mici si nu atat de evidenti.Deci dupa cum spune o veche zicala ''esti cine vrei tu sa fii'',dar asa cum spun eu mereu ''constietizeaza unde traiesti:o societate cu reguli,in curs de dezvoltare,ce vrei sa devii in viata,ce fel de oameni vrei sa ai alaturi de tine,si apoi alege cine vrei sa fii''.Nu suntem animale,suntem oameni si trebuie sa ne comportam ca niste oameni,civilizati!

"Ma inec in amintiri/Imi curg lacrimi de copil"

   Amintirile..ce sunt oare ele?De ce ar trebui sa existe?De ce nu se poate ca viata omului sa existe fara ele?Cum ar fi sa fii pe acest pamant si pe masura ce inaintezi in varsta sa nu poti sa privesti inapoi...Ar fi asa trist si probabil ca ai fi cu desavarsire gol sau poate ca aceasta goliciune te-ar caracteriza?...si totusi ce ai realiza in viata?doar prezentul?Iti ajunge oare doar prezentul sa fii om?
   Nu,pentru a te numi''om'' ai nevoie de trecut,prezent si viitor.Daca unul din acest termeni lispseste atunci nu ai mai fi om,viata insasi ar fi agonie si poate ca Pamantul nu ar rezista mai mult de cateva ore.
   Pentru mine amintirile sunt ceva numai al meu,ceva cu care ma lupt zi de zi,ca sa nu ma inec...si totusi ceva indispensabil vietii,ceva la fel de important ca apa si aerul.Ce ar fi oamenii fara amintiri?Eu oare ce as fii fara ele?O alta frunza cazuta din pomul vietii,care nu are trecut,ci doar pluteste purtata de vant in ce directie bate el.Oh...amintirile sunt singurul lucru pe care il lasi si dupa moarte,adica singurul lucru in existenta umana care nu moare niciodata....dar oare sunt un lucru?NU...sunt ceva al meu,al tau,al fiecaruia,si chiar al intregii umanitati...trecutul comun.

A mea copilarie...

   Sunt dependenta de copilarie...toate vacantele mele se petreceau si se petrec la bunici.E imposibil sa am o vacanta libera si sa nu ma duc acolo macar cateva zile...sunt dependenta de locul acela unde am crescut,unde mi-am petrecut timpul,unde sunt mereu lipsita de griji si unde parca timpul este inexistent.
   Aici timpul se dilata...parca visezi si e asa frumos,miroase intotdeauna a ceva bun:gogosi,renumitele clatite cu gem de prune sau cozonac cu nuca,si preferatul meu:cercul rotund de malai garnisit cu o scoarta gustoasa si crocanta pe deasupra,gata scos din cuptor...ah nici nu apuca sa se raceasca,dar cel mai adesea miroase a ''acasa''.
   Vacanta de Paste e atat de linistita si pluteste in aer un sentiment de impacare sufleteasca,e o emotie unica.Tata pregateste mielul,bunica alearga prin toate partile dupa treaba si ma striga sa o ajut,bunicul e calm ca intotdeauna,iar ceilalti sunt pierduti cine stie pe unde gatind sau taind lemne(am o deosebita placere sa le car si sa le arunc sub soba sau cuptor).Imi place sa fac cozonaci,eu ii dau cu ou si ii ornez cu ce-mi place mie...ador sa vad cum creste aluatul.E o minunatie...merg la biserica...nu stiu e atat de frumoasa acea slujba incat parca plutesti,te duce cu gandul la visare,la inceputurile lumii...
   Vacanta de Craciun e cea mai aglomerata...toata familia roieste dupa treburi,dar mereu e timp de distractie.Iubesc zapada...imi place sa ma dau cu sacul,sau cu sania de pe deal.Acum cativa ani mergeam in colindat si dumnezeule cred ca era cel mai frumos lucru din toata vacanta.Nu o sa uit niciodata acest sentiment,cand te trezesti cu grija,eu cel putin nici nu dormeam,aveam capul impuiat cu tot felul de idei despre cum va fi,ce o sa primesc,ce o sa cant...era superb....sa ma vezi dimineata cu ochii lipiti de somn,caci tocmai atunci adormeam,mergam prin zapada infofolita cu o groaza de haine si desaga si bunicul cantand mai tare decat toti cu o voce groasa"Domn,domn sa-naltam''.Era frig,dar de la a 4-a casa deja nu-l mai simteam.
Sunt indragostita de focul din soba,adorm mereu visand la...aceste fantome de foc ce dantuie pe pereti si auzind cum trosnesc lemnele in soba grea..ah...e sublim...vai copilarie...ce mult te pretuiesc.
   Cea mai hazlie e vacanta de vara...soarele rotund care te omoara cu caldura lui puternica,apa Dunarii calda si imbietoare,cateii mei cu care ma joc si care ma prind de pantaloni cersind putina atentie...dudul din fata curtii(cat de batran e,cred ca are vreo 40-45 de ani),si caruta ancorata sub el(locul meu preferat pentru citit).

Bucati de suflet..

   Ceva in mine imi spune''Stai,opreste-te aici''.

   Cand ma uit inapoi si vad cate lucruri frumoase am lasat in urma,pentru altele poate nu la fel de frumoase...incep sa ma infurii si sa plang ca un copil.

   Mi-aduc aminte cat de frumos era cand alergam prin curtea bunicii toata ziua sub un soare de foc,dupa cine stie ce fluture care mi se parea mie frumos...si mereu cand treceam pe langa casa ma impiedicam de vita de vie groasa de care erau agatati ciorchini verzi de struguri.Imi amintesc primul boboc galbui si ciufululit care a iesit din ou...a fost prietenul meu,il tineam la san si nu vroiam sa-i dau drumul,pana ce mi l-a luat bunica si mi-a explicat ca o sa moara daca nu-i dau voie sa manance.Ce se mai tinea pe urma dupa mine...haha..crescuse.

   Mereu mi-au placut animalele:primul meu prieten a fost cu catel zbanghiu si gri cu care imparteam totul:de la mancare pana la locul unde dormeam(el dormea sub patutul meu alb de lemn).Era al meu,primul suflet pe care il posedam si ma iubea caci eram stapana lui cea mandra si bucalata,cea mereu cu obrajii trandafirii.Apoi am avut o pisica mare si alba ca fulgii de nea...cu ea nu prea ma intelegeam,ii placea sa hoinareasca prin imprejurimi.

   Intr-o zi cand am fost cu bunica ''la porumbi''(e un teren unde se cultiva cereale:porumbi in acest caz),am gasit la marginea lanului un pui de pupaza,cred ca picase din cuibul lui.L-am luat acasa,foarte entuziasmata..dar a murit dimineata urmatoare(habar n-aveam ce mananca si totusi eu l-am indesat cu frimituri de paine si apa).

  Am vazut multe animale murind,dar cel mai dureros a fost sa vad un vitel nou nascut...si ah bunicul l-a aruncat in Dunare.Nu o sa uit niciodata cum l-a carat in roaba si l-a aruncat de pe un damb in apa rece de aprilie.S-a facut un gol in apa,dar si in sufletul meu si imediat a fost inundat de apa...mi se strange inima cand ma gandesc si totusi atunci am aflat ca nu a murit,ci a plecat intr-un loc foarte frumos,unde nu o sa-i mai fie nici frig,nici foame...plecase in RAI.Ciudat caci nu mai auzisem de acest loc pana atunci,dar mi s-a parut asa cum l-a rostit bunicul ceva sigur de care nu trebuie sa ma tem,caci acolo se duceau nu doar animalele,ci toate fiintele cu suflet bun.Ma gandeam la puiul de pupaza,la pisica alba,la boboc,la catelul meu gri si la toate vietuitoarele de pe pamant...si ma simteam fericita.