O intalnire neasteptata

      Mergeam intr-o dimineata la scoala,pe jos,cu castile in urechi si m-am oprit cum era normal la semafor.Visam...cum fac de obicei cand n-am ce face.Dintr-odata am observat un baiat aplecat mai mult asupra mea.M-am trezit parca dintr-un somn adanc si intreb''Poftim?''.Se scuza ca m-a deranjat si intervine in discutie baiatul de langa el.Cred ca erau prieteni,colegi sau mai stiu eu ce.In timp ce traversam,caci se facuse de mult verde ma intraba unde este hotelul Continental.Eu ma uitam cand la unul cand la altul si imi pareau identici.Ii tin minte si acum....erau foarte frumosi si culmea parca formau o simbioza anormala caci atunci cand termina unul de vorbit,incepea celalalt cu completari.
      Dupa cum spuneam,as putea sa-i descriu si acum desi a trecut aproape un an de atunci.Erau inalti,bruneti cu ochi caprui.Sunt sigura ca nu erau gemeni pentru ca aveau ceva straniu care ii diferentia.Ma priveau amadoi cu un zambet dulce pe fata...imi fixasera privirea intr-a lor incat nu mai stiam nimic de mine dar barem de hotel Continental.
     ''Pai hotelul,este...aaa cred ca pe acolo pe undeva...adica din cate imi aduc aminte...si totusi nu vreau sa va incurc.Nu stiu cum sa va explic.''ma balbaiam eu in timp ce nu-mi puteam lua ochii dintr-ai lui.
      Ei destul de politicosi''Multumim''
      Eu ''Pentru nimic'',si pe buna dreptate nimic.
Dupa ce au plecat m-am trezit si eu-Hotelul Continental era in drumul meu spre scola si apoi l-a dreapta pana dadeai de el.Imi parea asa rau ca nu ii putusem ajuta....dar pana la sfarsitul zilei uitasem si de ei si de Continental.
      Nu stiu ce mi-a venit azi si mi-am adus aminte de ei.
      Oare o sa-i mai revad vreodata?

      Tu crezi in destin?Eu nu...

17 ani....infinit

Sa va spun cum se simte?Hm...Nici nu as putea sa descriu aceasta stare.
17 ani...infinit cum zicea Chirila.Pe buna dreptate,aceasta varsta e un infinit de dorinte si vise si ganduri si fapte.
Ce mi-am dorit?....Ce imi doresc in fiecare zi.Putere sa merg mai departe,sa ajung incet si sigur acolo unde vreau sa ajung.

Am primit cadouri cum era si normal...dar cel mai frumos cadou a fost vocea ta,Micule.O asteptam atat de mult toata ziua am stat ca pe ace "O fi uitat?'',"Tocmai ea?","E imposibil!".
M-a bucurat enorm sa te ascult si sa vorbim cum faceam odinioara.

E asa liniste in camera mea,incat singurele sunete sunt declansate de taste si de vocea lui Bruce Springsteen.Se aud uniform,in imbratisare cu sunetele din capul meu:vocea ta vesela si violenta care sparge aceasta tacere.
Am 17 ani....Inca imi fuge inima la bunica saraca,care plangea la telefon si imi spunea"La multi ani,Andreea.Sa fii cuminte cum ai fost si pana acum si sa-nveti!".Ma cutremur toata caci ii inteleg suferinta.Cresc si ea imbatraneste,ea care m-a crescut de mica.Ma vede acum mare,cum cresc sub ochii ei si ea imbatraneste in ochii mei.Bunica si bunicu:doi oameni carora le datorez existenta mea si sufletul curat cu care m-au deprins de mica.Le multumesc si ii respect dar cred ca nu ar fi de ajuns pentru tot ce au facut pentru mine.Ei si parintii mei care au sacrificat multe pentru mine sunt in ochii mei impodobiti cu aureola magica.Nu sunt oameni.Sunt eroi. Ingeri pe care ii iubesc.

Cam la asta ma gandesc acum la 17 ani.Maine o sa am 18,poimaine 19 si tot asa...insa tot la familie o sa-mi stea gandul.Pe locul doi este viitorul in care sunt foarte increzatoare pentru ca muncesc mult pentru tot ce am si sigur o sa-mi fie rasplatita munca.Pe locul trei imi sunt prietenii(Micule tu faci parte din familie) care sper sa-mi fie la fel de aproape cum au fost si pana acum.Si lista poate continua....

Wishes....