Sa dormim ca sa visam ca traim

Dorm destul de putin in ultima vreme...cam 3-4 ore pe noapte.Si nu pentru ca nu mi-ar fi somn...ci pentru ca asa sunt eu.Nu pot sa dorm decat atunci cand simt ca nu mai pot,ca am nevoie de somn mai mult ca de apa sau aer.
Oare asa sa fie?De ce avem nevoie de 8-9 ore de somn?De ce ne "risipim" mai bine de jumatate din viata dormind?Oare nu vom dormi destul cand vom trece dincolo?Sau asta sa fie doar o pregatire pentru ce va urma?
Daca este sa vorbim din punct de vedere functional,da inteleg clar ideea ca organismul si mai ales celula nervoasa are nevoie de odihna.Refacerea mediatorilor chimici etc. dar sa nu intram in astfel de detalii,cu care sunt deja familiara.
Am nevoie de o explicatie mai profunda,mai filosofica...
De ce atata nevoie de somn?Oare chiar trebuie sa dormim ca sa visam?Oare chiar trebuie sa visam ca sa traim?Ce se intampla cu viata daca nu exista vise?
Sa dormim ca sa visam....ca traim.

Interogatii retorice

Te ridici si apoi cazi sau cazi si apoi te ridici?Suferi si apoi esti fericit sau prima data esti fericit si dupa suferi?Depinde te tine...
Tu in ce crezi?

Ce este infinitul?Ceva nemarginit,ceva ce nu se termina niciodata,ceva ce nu vei putea atinge niciodata...Asa suntem noi oamenii:ne facem vise,cat mai marete,vise pe care le creem din visele altora.Visele astea puse cap la cap sunt infinite.Dar noi oare nu suntem infiniti din moment ce suntem o sura neobosita de inspiratie,de creatie,de magie a clipei unice?"Carpe diem quam minimum credula postero",cum spunea Horatiu.

Dar oare ce este eternitatea?Eternitatea unei clipe?Cat sa dureze ea?O eternitate sau o clipa?Dar clipa asta ce-i?Ce este cu ea?De unde vine?Unde se duce?Cat sta?Cand pleaca?

Suntem ceea ce iubim...

Iubim diminetile tarzii,iubim primavara plina de flori de cires ce cad ca o ploaie de alb,iubim cerul plin de nori pufosi,iubim ghioceii, zambilele, lalelele si toate florile care ii plac ei,iubim soarele care ne dezmiarda vietile in fiecare dimineata.

Iubim marea,acel loc in care valurile se aduna laolalta si se izbesc cu putere de tarm...acel loc plin de nisip si pescarusi,acel loc atat de linistit in care sufletul se intoarce de fiecare data ca intr-un adapost cald si sigur.Iubim pasii lui care se intind alene pe nisipul marii,pentru ca mai apoi sa dispara odata cu valurile.

Iubim zapada.Iubim fiecare fulg al zapezii pentru ca fiecare este diferit.Iubim valsul fulgilor,un vals dictat de pana maiastra a lui Dumnezeu.Ii iubim atunci cand se ating de corpul nostru si ne infioara.

Iubim vara,iubim mirosul de iarba verde si proaspata.Iubim acele flori de pe campul ce se intinde la nesfarsit.
Iubim mirosul de scortisoara.Iubim pozele din trecut si mai iubim cadourile de Craciun,cadouri care desi inutile de cele mai multe ori  in viata de zi cu zi devin speciale pentru ca provin de la ei,ei parintii,bunicii, prietenii, iubitii,ei partile din noi.

Iubim sa numaram stelele pentru ca ne reamintesc de noi:suntem infiniti,dar nu ca numar ci ca personalitate.

Iubim ridurile bunicii care sunt ca o trezire la realitate:"viata se scurge in permanenta".Iubim casa veche a bunicilor,toate locurile ascunse ale copilariei,iubim hainele de cand eram mici pentru ca ne reamintesc ca macar o data in viata am fost mici.

Iubim oamenii din viata noastra.Ii iubim si pe acei oameni pe care nu-i cunoastem.

Intr-un cuvant iubim viata!

DO NOT conform

18 şi atât

18?Ce-ţi poţi dori mai mult?Când ai la picioare stelele,luna şi parcă cerul tot.În acest moment simţi că ai de toate şi din toate.Ai vrea ca totul şi toate să ramână aşa,să poţi să simţi acest parfum care te îmbată acum pentru totdeauna,să-l îmbraţişezi şi să te îmbraci cu el.Ai vrea nu?

Şi eu aş vrea dar nu se poate căci suntem toţi "Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul".

Adela

 "Oricum, nu-mi convine să împart simpatiile ei cu nimeni, nici chiar cu un alter ego al meu! Şi nici chiar cu mine însumi... Nu vreau să ţină la calităţile mele, ci, fără nici un discernământ, la mine! Te iubesc fiindcă eşti bun; Te iubesc fiindcă eşti inteligent; Te iubesc fiindcă eşti frumos; Te iubesc fiindcă ... înseamnă că Te este iubit nu pentru el, ci condiţionat, din anumite cauze. O iubire provocată de  cauze conştiente, de calităţi  pentru  care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe ;o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire. Şi apoi bun, inteligent, frumos poate fi şi unul şi altul, dar Te sunt  numai eu... Şi, totuşi, ştiu că nu vreau nimic de la ea, că nu urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc.

Că nu se poate.."

Un fluture

Îl vezi.Zboară în aer.Se roteşte în cercuri până găseşte ceea ce caută.Se aşează uşor pe petala galbena care îi pune în evidenţă culorile de roşu aprins,negru şi alb.Îşi scutură pe rând fiecare aripă,cu mişcări fine şi cu antenele subţiri adulmecă aerul cald al verii.Se hrăneşte cu polen,sorbind senzual dulceaţa,picătură cu picătură ca şi când ar fi ultimul lucru pe care l-ar mai avea de făcut înainte să moară.Această dulceaţă i se raspândeşte rapid prin tot corpul îmbătându-l ca ultima doză a unui dependent de droguri.
Se mişcă încet de la o floare la alta,sorbind cu nesaţ până se satură.

Deodată î-şi deschide aripile şi zboară spre Soare cu bătăi mari,dorind parcă sa-l îmbraţişeze cu aripile sale. Acestea însa se topesc ca şi când ar fi de ceara,părăsindu-l.Totuşi nu cade dintr-odată ci pluteşte pe aripile protectoare ale vântului,care îl poartă spre nicăieri.

Poposeşte pe o mare de verdeaţă plină de ochiuri de rouă.Simte din nou dulceaţa care îl cheamă la ea....se duce.Se aşează pe ceva moale,ceva mai mole decât însăşi pudra aripilor sale...faţa trandafirie şi plină de puf a unui băieţel.Trezit din somn,acesta încearcă să se apere,fluturaşul speriat zboară în cercuri deasupra lui şi în final se aşează pe un deal rozaliu din apropiere.

Copilul strânge pumnul strivind sub greutatea indiscutabila fulturele.