Sa dormim ca sa visam ca traim

Dorm destul de putin in ultima vreme...cam 3-4 ore pe noapte.Si nu pentru ca nu mi-ar fi somn...ci pentru ca asa sunt eu.Nu pot sa dorm decat atunci cand simt ca nu mai pot,ca am nevoie de somn mai mult ca de apa sau aer.
Oare asa sa fie?De ce avem nevoie de 8-9 ore de somn?De ce ne "risipim" mai bine de jumatate din viata dormind?Oare nu vom dormi destul cand vom trece dincolo?Sau asta sa fie doar o pregatire pentru ce va urma?
Daca este sa vorbim din punct de vedere functional,da inteleg clar ideea ca organismul si mai ales celula nervoasa are nevoie de odihna.Refacerea mediatorilor chimici etc. dar sa nu intram in astfel de detalii,cu care sunt deja familiara.
Am nevoie de o explicatie mai profunda,mai filosofica...
De ce atata nevoie de somn?Oare chiar trebuie sa dormim ca sa visam?Oare chiar trebuie sa visam ca sa traim?Ce se intampla cu viata daca nu exista vise?
Sa dormim ca sa visam....ca traim.

Interogatii retorice

Te ridici si apoi cazi sau cazi si apoi te ridici?Suferi si apoi esti fericit sau prima data esti fericit si dupa suferi?Depinde te tine...
Tu in ce crezi?

Ce este infinitul?Ceva nemarginit,ceva ce nu se termina niciodata,ceva ce nu vei putea atinge niciodata...Asa suntem noi oamenii:ne facem vise,cat mai marete,vise pe care le creem din visele altora.Visele astea puse cap la cap sunt infinite.Dar noi oare nu suntem infiniti din moment ce suntem o sura neobosita de inspiratie,de creatie,de magie a clipei unice?"Carpe diem quam minimum credula postero",cum spunea Horatiu.

Dar oare ce este eternitatea?Eternitatea unei clipe?Cat sa dureze ea?O eternitate sau o clipa?Dar clipa asta ce-i?Ce este cu ea?De unde vine?Unde se duce?Cat sta?Cand pleaca?