Adolescenta

Nu stiu cum sa va spun ca ma simt,parca plutesc intre cer si pamant,intre foc si apa,dorinte si regrete.Mi-e dor de cineva,de ceva.As vrea ca cineva sa-mi acorde mai multa atentie,sa nu mai fiu nevoita sa cersesc.Ma simt relativ bine acum cand scriu si vorbesc cu o persoana impoartanta din viata mea,insa apoi vine tornada,incepe cutremurul,furtuna se amesteca in sufletul meu cu lacrimi,zambete,raseste de copil si soapte de adolescent.Redevin melancolica,cad in lumea mea de vise unde marea se izbeste de tarmul sufletului de parca ar vrea sa iasa,sa rabufneasca salbatica.Cateodata sunt vesela,dar nu stiu motivul,pur si simplu asa simt ca trebuie sa fiu,alteori sunt nervoasa sau nebuna...imi vine sa alerg,sa fug departe de ceva ce parca ma urmareste din spate.Uneori sunt plictisita desi nu ar trebui,alteori trebuie si nu sunt.Nu stiu cum sa descriu aceasta stare...sau mai bine spus acest complex de atitudini si trairi dar cred ca se cheama  ADOLESCENTA.Nu sunt sigura daca acesta poate fi raspunsul,dar am o vaga banuiala.Desi mi-e greu sa-l rostesc,aproape imposibil pentru ca stiu ce inseamna(sfarsitul copilariei)....trebuie pentru ca face parte din mine desi il reneg intruna.