Pietenia-o panglica fara sfarsit

Ce este prietenia?Multi oameni au incercat de-a lungul timpului sa-i gaseasca o definitie concreta,insa nu au reusit si nu vor reusi niciodata,deorece aceasta difera de la o persoana la alta,de la o situatie la alta.
Dupa parerea mea prietenia este o panglica alba care se intinde la nesfarsit...,este ca o sosea al carui capat se pierde in zarea albastra si pustie,acolo unde soarele apune si rasare a doua zi.Prietenia este un sentiment nobil ce presupune respect in primul rand,onestitate,loialitate si multe alte virtuti.
“PRIETENIA este rabdatoare, PRIETENIA este buna
si nu invidiaza pe nimeni.
PRIETENIA nu este laudaroasa, nici ingamfata sau nepoliticoasa;
niciodata egoista,nu poate fi jignita,
PRIETENIA poate infrunta orice,
nu exista limite pentru credinta ei,

PRIETENIA este speranta si rabdarea.
Intr-un cuvant, exista trei lucruri
care vor exista intotdeauna: credinta, speranta si PRIETENIA;
dar cea mai mare dintre ele este PRIETENIA.”

Un  prieten este acela care te ajuta atunci cand ti-e greu,care te sprijina in momnetele dificile si te indruma spre ce e bun,te iubeste indiferent de ce esti sau ce vei deveni,nu te invidiaza,nu te minte...in sfarsit este o parte din tine,un al doilea tu spiritual.
Prietenii adevarati sunt rari dar atunci cand i-ai furat inima unuia fii sigur ca niciodata nu vei mai fi singur,nu vei mai fi trist sau fericit singur,nu vei plange sau rade singur...deoarece el va fi acolo pentru tine.
Chiar daca sunteti despartiti de o mare sau un ocean fii sigur ca sufleteste sunteti mai aproape decat iti inchipui,el este langa tine,nu-l vezi dar ii simti prezenta.Cand tu vei zambi,fara ca tu sa stii va zambi si el.

Prietenia este o panglica fara sfarsit!

Fiinta care ma cunoaste cel mai bine in lumea asta

Cum sunt eu prin ochii tai: 

Madalina Pena: nebuna(intrun sens bun),zvapaiata,visatoare,f desteapta,inteligenta,cea mai buna prietena pe care si-ar dorio cnv,incapatanata,tifnoasa,cu capul pe umerii in situatii serioase,cuminte,frumoasa,,gene pt care orice fata ar plange sa le aiba,nu te intereseaza ce zic altii,iubitoare,si te vad cel mai bine ca directoare la o firma renumita,extraordinar caracter,puternica,voioasa,curajoasa,simt al umorului f dezvoltat,visezi la ziua cnd un print va venii calare pe un cal alb si te va lua cu el si el va fii tot ce ti-ai dorit vreodata,nu esty rautacioasa aproape niciodata,si te iubesc din tot sufletul si intotdeauna vei fii sora pe care mi-am dorit-o mereu. 

                                                  

love will keep us alive

Dupa o saptamana foarte incarcata,am intrat pe blogul meu pentru a ma relaxa si am dat peste melodia celor de la Scorpions:love will keep us alive.Este oare adevarat?Voi ce credeti?Sa fie dragostea singurul lucru care ne tine in viata?...Probabil ca da!Sa facem o verificare:
1.carei persoane ii poti spune despre baiatul/fata pe care o placi?R:celui/celei mai bun/bune prieten/a
2.cui ii spui ca ai o problema la scoala,ca ai nevoie de bani,de haine noi,de afectiune?R:parintilor
3.ce persoana te face sa te inrosesti si sa-ti uiti si numele?R:fata/baiatul pe care o/il iubesti pe ascuns
Deci nu rezulta din toate acestea ca dragostea ne mentine relatiile:de prietenie,de famile si astfel ne da un motiv sa traim?
Indiferent de persoana careia ii este adresata dragostea noastra,iubirea reprezinta un lucru esential in vietile noastre,fara de care nu ne-am putea naste si trai.Cred ca este cel mai frumos lucru sa te trezesti dimineata gandindu-te ca 20-30-50 de persoane in lumea asta,din viata ta te iubesc si se gandesc la tine.Ne nastem din iubire,traim in iubire si plecam de pe aceasta lume tot in iubire.

O poveste

Mihai Eminescu

---

Departe sunt de tine...

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

Pentru o secunda...

Mi-as dori ca Soarele sa nu mai rasara,ca Luna sa mai apara,ca stelele sa nu mai sclipeasca pe bolta cerului.Mi-as dori ca fluturii sa nu mai zboara,ca raul sa nu mai curga lin la vale,ca pasarile sa se apreasca in aer...si sa prind totul in palma mea pentru o secunda,sa fiu stapan pe tot.

Pentru o secunda mi-as dori ca timpul sa se opreasca,sa inceteze sa mai fuga si ceasul universului etern sa nu mai bata.As vrea ca totul sa fie al meu pentru o secunda...

Ana Blandiana-Zbor

Ana Blandiana

---

Zbor

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

A rasarit soarele pe strada mea.

Azi sunt fericita.Nu stiu de ce dar ma simt fericita si cum spunea Ana Blandiana cand esti fericita,te simti frumosa...Intr-adevar este un miracol la mijloc.Niciodata nu vom afla de unde vine fericirea..probabil este energia sufletului nostru.De ce zboara cand ai cea mai mare nevoie de ea,cand te simti trist si singur?Oare poti fi fericit de unul singur?Exista secrete pe care nu ti le poti impartasi decat tie si care sa te faca fericita?Eu cred ca nu...fericirea rasare ca si soarele diminata!Cand ai prieteni fericirea se amplifica si te inconjoara intr-o aura atat de mare precum caldura soarelui de vara.

Nostalgie

      Nu stiu de ce dar acest cuvant imi strabate mintea in ultimul timp din ce in ce mai des.Poate ca mi-e dor de ceva..sau cineva,sau poate doar de o vara plina de lumina si culoare.Mi-e dor de mare...sa aud cum gem valurile inspumate ce se ciocnesc de tarmul auriu.Mi-e dor sa priveasc zarea si sa visez la libertate,sa o gust,sa o simt si sa nu se mai termine niciodata,gandindu-ma ca pot sa fac orice:ca pot sa zbor si sa prind timpul si amintirile ramase.Mi-e dor de nisipul fin ca  matasea... sa-l tin in palma,sa-l strecor printre degete..sa-l vad cum se scurge-la fel de repede ca timpul.

      Vara trecuta....ce trist suna.De ce nu pot sa sun vara asta,acum,aici?Pentru ca acea vara s-a terminat...si am ramas doar cu amintirile.