Sunt atat de obosita de la un timp de vreme.Ma dor toate si totusi nu pot lua pastile pentru ca stiu ca nu vor avea nici un efect:nu ma doare nimic.
Si totusi ceva in mine e stricat,nu merge bine.Acel ceva care imi da energia necesara sa rad si sa-mi mentin corpul in pozitie verticala e stricat sau poate doar debusolat.
Mi-e somn...si ma dor toate,dar mai ales ceva din interior ma face sa am starea asta ciudata.
Incerc sa ma ridic,sa stau dreapta si sa fac ceea ce trebuie sa fac.Dar parca trupul meu asculta acum de o forta mai presus de a mea.Parca as avea capul umplut cu plumb,iar inima de gheata.Nu simt nimic,nimic nu ma impresioneaza.Nici daca as vedea un om zburand nu m-as mira.
Cineva in jurul meu vorbeste,aud mii de glasuri si-mi trec pe dianaintea ochilor mii de chipuri pe care le-am vazut sau nu.As vrea sa ies din starea asta....
De ce se holbeaza la mine?Ma striga cumva?De ce nu pot sa aud ce vorbeste sau poate ca e mut?Si totusi gura lui se misca ca si cand ar spune ceva,dar mi-e prea somn ca sa ma concentreaz si sa citesc pe buzele sale.
E trist sa nu simti....
Ma simt ca un desert gol,fara nisip,ca un cub invizibil,nemarginit prin linii reale,dar marginit de-o forta divina.
Nimic mai mult decat un punct si-o virgula ce ma despart de lumea reala.
"Doctore, simt ceva mortal
RăspundețiȘtergereAici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut." - "Boală", de Marin Sorescu.
Una din poeziile mele preferate...
Superba poezia.Multumesc mult!!!
RăspundețiȘtergere