Jocul mă hrăneşte. Din cauza lui cred că m-am blocat într-o copilărie fără sfârşit.
În copilărie mi se părea că oceanul suferă de o răceală îngrozitoare, pentru că respira şuierat şi uneori strănuta din rănunchi - ceea ce putea însemna că fuseserăm izbiţi de o pală de vânt, care împroşcase în jur o mulţime de stropi.
Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.
Reamintiri din copilărie: şi eu am fost Nică!
Mă bălăcesc într-un soi de copilărie tărăgănată la nesfârşit.
Am să fac o revoluţie
promiteam în copilărie
copil fără nicio soluţie
necunoscut de gradul o mie
Dar ce promiteam în copilărie
a luat-o razna spre trecut
totul pare astăzi o nebunie
fără de sfârşit şi-nceput
Am luat-o razna spre trecut
adolecent fără nicio soluţie
Doamne spune-mi ce-au făcut
cu biata-mi revoluţie
Degeaba-am promis fir-ar să fie
să te-ascut toată viaţa copilărie
Dar ce e o copilărie fericită...? O bunică generoasă, visuri de o viaţă, jocuri naive şi hazlii, un bunic blând, abecedarul, primele litere, iar mai apoi, o scrisoare pentru mamă, prietenii, zilele de vară când încerci să stai treaz şi să numeri stelele şi un loc în care ai voie să fii copil, să-ţi imaginezi o lume mai bună, să visezi cu ochii deschişi.
Momente fugare
Sunt o carte închisă
Cu filele îngălbenite de vreme,
O clipă de viaţă învinsă
De flăcările timpului eterne.
Şi-atâţia fluturi dorm in mine!
Cu aripile frânte de vis,
Iluzii, speranţe spuse la nime'
Fragede emoţii ca de cais.
Orele devin acum secunde
Sau poate, secundele un ceas
Ah, copilărie! care fugi, tu stii unde,
De-aş mai putea săruta al tău pas...
superb :>
RăspundețiȘtergereMultumesc!>:D<
RăspundețiȘtergere