Oameni mari

M-am saturat de orasul asta infect.As vrea sa plec undeva departe,departe de tot si de toate...intr-un loc necunoscut acestei lumi salbatice.Nu mai suport sa aud tipete,sa vad oameni agitandu-se pentru nimic....oameni care se zbat pentru scopuri minuscule,cat un ochi de furnica si uita de adevaratele scopuri ale vietii:dragoste,speranta,fericire,liniste etc.


Ati uitat cu totii...Da!Voi oameni mari,maturi..Pentru ce va agitati atat?Stiti?
Si nu este vorba numai de voi,ci de toti cei din jurul vostru pe care ii corupeti cu minciuni frumoase si lucruri sclipitoare.Voi oameni mari,ce buni va credeti cand reusiti un lucru fara importanta.Ce castigati?O fericire falsa,o amagire continuua a ceva ce nu veti reusi sa atingeti nicioadata.


Unde va este iubirea,oameni mari?Unde va este compasiunea,oameni mari?Unde va este sufletul pur ca apa raului de munte,si neclintit ca cerul,suflet cu care v-ati nascut din iubirea pamantului cu cerul?


Voi oameni mari sunteti atat de mici...

"Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii."
                                                                 
                                                                           Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ