Zbor
De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.
Imi place Ana Blandiana, trebuie sa recunosc, este una dintre autoarele mele preferate. Mi se pare ca scrie atat de sincer si frumos, incat imi recunosc unele sentimente in poeziile ei :x
RăspundețiȘtergere