Nostalgie
Nu stiu de ce dar acest cuvant imi strabate mintea in ultimul timp din ce in ce mai des.Poate ca mi-e dor de ceva..sau cineva,sau poate doar de o vara plina de lumina si culoare.Mi-e dor de mare...sa aud cum gem valurile inspumate ce se ciocnesc de tarmul auriu.Mi-e dor sa priveasc zarea si sa visez la libertate,sa o gust,sa o simt si sa nu se mai termine niciodata,gandindu-ma ca pot sa fac orice:ca pot sa zbor si sa prind timpul si amintirile ramase.Mi-e dor de nisipul fin ca matasea... sa-l tin in palma,sa-l strecor printre degete..sa-l vad cum se scurge-la fel de repede ca timpul.
Vara trecuta....ce trist suna.De ce nu pot sa sun vara asta,acum,aici?Pentru ca acea vara s-a terminat...si am ramas doar cu amintirile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Interesanta introducere, trebuie sa spun, reprezentativa.
RăspundețiȘtergereIti place vara, deci ? Si mie, o ador. Un lucru pe care il avem in comun.
Asa cum am spus si eu inainte in posturile mele, mi-as dori ca vara sa fie eterna, dar din pacate nu este. Asa ca nu putem decat sa fim nostalgici si...sa zambim.
Smile.