De patru zile ploua intr-una.E frig si cerul parca s-a departat si mai mult de pamant decat de obicei.Soarele nu mai este,s-a pierdut undeva in ocenaul de nori metalici.Ploua cu picaturi de plumb....se lovesc de pamant si scot un sunet greu si sec de parca ar vrea sa-l faca bucati si sa patrunda ca sagetile in adancul lui,...dar se sparg de suprafata plana a acestuia.
Doua ciori zburlite si cocosate de ploaie se uita uimite cum bietul om trece pe sub nucul lor si isi urmeaza drumul prin ploaia ce-i uda parul si-i zdrobeste fata.Sarmanul de el e foarte grabit,stie ca acasa il asteapta doi copii care cer de mancare si o sotie foarte frumoasa odata....si ploaia ii intra in gura si-n nas parca ar fi azvarlit in ocean si apa ar incerca sa-l sufoce.Urmeaza o carare plina de balti inamolite si frunze aruncate de voia sortii.Se pierde pe acest drum abisal cu speranta ca va ajunge acasa unde il astapta ce-i doi copii care ii vor sari in intampinare.Si totusi viseaza,caci casa nu mai este unde o parasise in acea dimineata,mereu nuci aruncati la intamplare pe marginea cararii...si cateodata oameni pe care ii mai vazuse dar care parca erau facuti din fum caci dispareau cand ii lasa in urma.Si carearea continua....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
As aprecia foarte mult daca v-ati spune parerea in legatura cu ceea ce cititi pe blogul meu.Toate comentariile si impresiile voastre ma fac sa ma simt mai increzatoare.Multumesc!