Sunt patru ceasuri de dimineata si eu gandindu-ma ca cineva departe ma iubeste,nu mi-am putut gasi linistea.E inca noapte,negura si pustiu pe strada pe care bantuie numai vantul,gonind ca un nebun in cautarea absolutului.Cateva felinare palpaie plapand ca genele tale in timp ce dormi cu parul ravasit pe perna ta alba.
As vrea sa pot sa stiu la ce te gandesti acum...cand mintea ta vorbeste singura...as vrea sa stiu daca te gandesti cat de putin la mine?Ma visezi tu oare pe mine acum cand zambesti ca un copil in somnul cel mai dulce?
Te-am vazut la cafenea,acum cateva zile,aveai un trandafir in mana...ooo si vai mie,am fost atat de nebuna,de nesabuita incat sa cred ca mi l-ai putea oferi mie si nu ei.Dar asta nu mai conteaza...caci tu nu stii nimic din toate astea si probabil ca nu vei stii niciodata.
Camera mea goala are un ecou straniu atunci cand vantul leagana perdeaua.Ma ridic si ma indrept spre oglinda,care in lumina lunii a descoperit doua suflete:al meu si al tau.In oglinda mea,tu esti langa mine, netezindu-mi parul.Oh,cat de mult mi-as dori ca tu sa fii aici...,dar nu esti,tu scumpul meu dormi somnul de veci,un somn al uitarii,undeva departe de dragostea mea.
Cu drag,
o admiratoare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
As aprecia foarte mult daca v-ati spune parerea in legatura cu ceea ce cititi pe blogul meu.Toate comentariile si impresiile voastre ma fac sa ma simt mai increzatoare.Multumesc!