Scumpa Mi,
Iti scriu pentru ca imi e dor de tine.Stii doar cat de mult imi lipsesti.
Ma miram de curand cum noi oamenii ne refugiem in amintiri atunci cand suntem tristi sau suferim.De ce nu putem vedea ce se va intampla cu noi in viitor,sa anticipam evenimentele viitoare?Am realizat cat de slabi suntem.Cand ne lovim de o problema ramanem pe loc si ne izbim de viata,asa cum valurile se lovesc de stanci sau ne izolam in trecut,asa cum melcul se ascunde in cochilia lui atunci cand simte pericolul.
Suntem valuri ce se sparg si se lovesc de tarm,intampina furtuni si vanturi putenice si totusi niciodata nu se dau batute.Cand furtuna trece se linistesc si atunci marea devine calma si limpede ca ochii LUI.
Avem o forta pe care nici valurile,nici stancile nici cerul intreg nu o are.Uneori suntem slabi,dar mereu ne ridicam si o luam de la capat,asa suntem noi,niciodata nu ne dam batuti.Murim si batuti nu ne dam in fata vietii.
Suntem OAMENI.
P.S.:Alege tu titlu...citeste si spune-mi ce simti dupa.Acela va fi titlul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
As aprecia foarte mult daca v-ati spune parerea in legatura cu ceea ce cititi pe blogul meu.Toate comentariile si impresiile voastre ma fac sa ma simt mai increzatoare.Multumesc!