Ingerul meu pazitor

Ingerul meu pazitor e mic....,are nasul carn si parul mereu ciufulit.Are un zambet in care ar putea intra Oceanul Atlantic si ii lipsesc doi dinti.Este atat de frumos sa te trezesti dimineata si sa vezi cum isi scoate capul rotund de sub patura si cu ochii lipiti de somn sa te intrebe:e dimineata?Mereu rade la glumele mele si plange cand face greseli,desi e mic e constient de ele si chiar ii pare rau.Ma doare atat de tare cand il vad plangand si parca ceva imi strange in maini inima...dar peste cinci minute il vad din nou razand.Mi-e atat de drag acel zambet atat de inocent si sincer incat as muri  daca ar disparea intr-o zi.Ingerul meu e mereu vesel,e curios si pune o multime de intrebari de parca lumea s-ar termina maine si ar pleca fara sa fi aflat totul.Ii place sa se joace,sa alerge desi nu prea ii dau voie pentru ca mi-e frica ca o sa raceasca.M-a enerveaza cand ma stiga si de 100 de ori pe zi,dar in acelasi timp imi creste inima de bucurie cand ii aud vocea calda si dulce.Cand e bolnav..e trist si ma priveste parca implorandu-ma sa-l iert pentru ceva ce inca nu a facut.Nu-mi place sa-l vad bolnav,deoarece chiar daca nu sunt ma simt si eu bolnava.Incerc sa-l inveselesc dandu-i pe furis o acadea...si rade vai mie...si parca imi vine sa zbor cand il vad razand.Cand ne certam,ma supar pe el,dar in scurt timp vine la mine si ma trage de par sau de urechi si-l iert.Nu-i place sa-l pup pe varful nasului,dar mi-e imi face placere sa-l tachinez.Mi-l-am dorit dintotdeauna..a fost dorinta mea sa-l am,as fi dat totul sa-l am si in sfarsit e al meu.N-am sa va spun cine e de frica sa nu mi-l furati,dar n-o veti face caci e al meu si il iubesc!