"Ma inec in amintiri/Imi curg lacrimi de copil"

5
sâmbătă,
februarie
   Amintirile..ce sunt oare ele?De ce ar trebui sa existe?De ce nu se poate ca viata omului sa existe fara ele?Cum ar fi sa fii pe acest pamant si pe masura ce inaintezi in varsta sa nu poti sa privesti inapoi...Ar fi asa trist si probabil ca ai fi cu desavarsire gol sau poate ca aceasta goliciune te-ar caracteriza?...si totusi ce ai realiza in viata?doar prezentul?Iti ajunge oare doar prezentul sa fii om?
   Nu,pentru a te numi''om'' ai nevoie de trecut,prezent si viitor.Daca unul din acest termeni lispseste atunci nu ai mai fi om,viata insasi ar fi agonie si poate ca Pamantul nu ar rezista mai mult de cateva ore.
   Pentru mine amintirile sunt ceva numai al meu,ceva cu care ma lupt zi de zi,ca sa nu ma inec...si totusi ceva indispensabil vietii,ceva la fel de important ca apa si aerul.Ce ar fi oamenii fara amintiri?Eu oare ce as fii fara ele?O alta frunza cazuta din pomul vietii,care nu are trecut,ci doar pluteste purtata de vant in ce directie bate el.Oh...amintirile sunt singurul lucru pe care il lasi si dupa moarte,adica singurul lucru in existenta umana care nu moare niciodata....dar oare sunt un lucru?NU...sunt ceva al meu,al tau,al fiecaruia,si chiar al intregii umanitati...trecutul comun.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

As aprecia foarte mult daca v-ati spune parerea in legatura cu ceea ce cititi pe blogul meu.Toate comentariile si impresiile voastre ma fac sa ma simt mai increzatoare.Multumesc!