Cand ma uit inapoi si vad cate lucruri frumoase am lasat in urma,pentru altele poate nu la fel de frumoase...incep sa ma infurii si sa plang ca un copil.
Mi-aduc aminte cat de frumos era cand alergam prin curtea bunicii toata ziua sub un soare de foc,dupa cine stie ce fluture care mi se parea mie frumos...si mereu cand treceam pe langa casa ma impiedicam de vita de vie groasa de care erau agatati ciorchini verzi de struguri.Imi amintesc primul boboc galbui si ciufululit care a iesit din ou...a fost prietenul meu,il tineam la san si nu vroiam sa-i dau drumul,pana ce mi l-a luat bunica si mi-a explicat ca o sa moara daca nu-i dau voie sa manance.Ce se mai tinea pe urma dupa mine...haha..crescuse.
Mereu mi-au placut animalele:primul meu prieten a fost cu catel zbanghiu si gri cu care imparteam totul:de la mancare pana la locul unde dormeam(el dormea sub patutul meu alb de lemn).Era al meu,primul suflet pe care il posedam si ma iubea caci eram stapana lui cea mandra si bucalata,cea mereu cu obrajii trandafirii.Apoi am avut o pisica mare si alba ca fulgii de nea...cu ea nu prea ma intelegeam,ii placea sa hoinareasca prin imprejurimi.
Intr-o zi cand am fost cu bunica ''la porumbi''(e un teren unde se cultiva cereale:porumbi in acest caz),am gasit la marginea lanului un pui de pupaza,cred ca picase din cuibul lui.L-am luat acasa,foarte entuziasmata..dar a murit dimineata urmatoare(habar n-aveam ce mananca si totusi eu l-am indesat cu frimituri de paine si apa). Am vazut multe animale murind,dar cel mai dureros a fost sa vad un vitel nou nascut...si ah bunicul l-a aruncat in Dunare.Nu o sa uit niciodata cum l-a carat in roaba si l-a aruncat de pe un damb in apa rece de aprilie.S-a facut un gol in apa,dar si in sufletul meu si imediat a fost inundat de apa...mi se strange inima cand ma gandesc si totusi atunci am aflat ca nu a murit,ci a plecat intr-un loc foarte frumos,unde nu o sa-i mai fie nici frig,nici foame...plecase in RAI.Ciudat caci nu mai auzisem de acest loc pana atunci,dar mi s-a parut asa cum l-a rostit bunicul ceva sigur de care nu trebuie sa ma tem,caci acolo se duceau nu doar animalele,ci toate fiintele cu suflet bun.Ma gandeam la puiul de pupaza,la pisica alba,la boboc,la catelul meu gri si la toate vietuitoarele de pe pamant...si ma simteam fericita.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
As aprecia foarte mult daca v-ati spune parerea in legatura cu ceea ce cititi pe blogul meu.Toate comentariile si impresiile voastre ma fac sa ma simt mai increzatoare.Multumesc!