Doar atat.....!

                           Mă simt
                          ca o pasăre mistuind tăceri
                        cu ciocul rupt
                         de doruri mărunte.
                         Un zbor peste clipe fur în lacrimi
                         şi-n visuri,
                          mă simt curcubeu…
                          Aripi de culori întind peste creste.
                       Mă ascund în fântâni
                      printre stropi fini de apă.
                 În miez reaprind
                    flăcări şi raze de gânduri curate.
                Cresc şi cuprind în arcul imens
                        trupuri de humă…
                 Sentiment de iubire profundă ,
                       seninul,
                îl aduc doar atunci când ploaia,
                  îşi poartă veşmântul de lacrimi reci
                     dar blând aşternute,
                 hrănind flori
                  şi ramuri uscate de doruri…
                   Simplu om ,
                neputinţă sculptată
                în bulgări de humă
              ce cuvântul primeşte şi sensul
                     îl pierde în trepte…
                    Mă întorc dintre nori
              şi privesc cum alene trec zilele
                      podul de umbre…
                   Un vis se stinge,
                altul se naşte şi creşte
                                                                   în arcuri imense…                                              

                                                                                            (O alta poezie,extraordinar de frumoasa)