EL

Mi,draga ti-am promis ca voi scrie....si asta voi face pentru ca am putin timp liber.(Mi-e somn).


Merg pe strada ingandurata,lipsita de orice viziune a lumii ce se invarte in jurul meu;doar eu si ganduri multe si incerte,ce se desprind din negura,precum fulgerul ce strabate cerul in mijlocul furtunii,facand o pata de lumina in noapte si intrand din nou in negura mintii.
La ce ma gandesc?La nimic concret...franturi de ganduri si imagini imi apar dinaintea ochilor.Ma pierd in ele.
Sunt zeci de trasaturi pe care mi le amintesc,ale unor oameni pe care i-am vazut macar o data si pe care nu i-am putut uita.
Mi se intampla adesea sa ma indragostesc de cate un baiat doar pentru ca are ochi verzi sau par carliontat sau pentru ca are un zambet frumos,desi nu-l cunosc deloc si poate nici nu-l voi cunoaste.....E trist,imi dau seama,dar e adevarat.Cand merg pe strada intalnesc o groaza de lucruri care ma impresioneaza si totusi nu pot uita acei ochi.Sunt ai lui...doar ai lui.Stiu ca suna nebuneste si totusi il iubesc,pentru ca e EL.
E o plasmuire a aspiratiilor mele...nu are nimic special,insa un lucru il defineste:ochii,il fac sa fie EL.
Ma asez pe banca...si EL vine langa mine.Am mainile reci si palide ca ceara.Le strange in mainile lui si le duce la gura,sufland sa le incalzeasca.Se uita in ochii mei,in felul acela care ma innebuneste:''Doamne ce ochi''.
-Ma iubesti?
-Credeam ca stii asta.(rad usor)
-Am uitat...spune-mi din nou.
-Da.
Se joaca cu parul meu,il rasuceste pe degete,apoi brusc isi schimba directia privirii...se uita departe,undeva unde eu nu pot vedea.
-Cat as vrea sa stiu la ce te gandesti.
-Ai putea stii....daca ma intrebi.
-La ce te gandesti?
-La nimic,raspund calm uitand-ma in alta parte.
Imi mangaie fruntea,se apropie de ureche si imi sopteste''Minti,stiu asta.Toata lumea se gandeste la ceva''.
                       
                         
                                                                                                   (Sunt obosita,Mi.Sufar de ''neinspiratie'')